Lectură pentru părinţi

Pentru a pătrunde în lumea celor mici, pentru a le înţelege sentimentele şi emoţii le, pentru a fi mai aprope de sufletul lor, vă recomandăm:

• Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi,  Augusto Cury
• Copiii învaţă ceea ce trăiesc, Dorothy Law Nolte & Rachel Harris
• Mami, tati, mă auziţi? , Jacques Salomė
• Vorbeste-mi… am atatea sa iti spun, Jacques Salomė

Dezvoltarea cognitivǎ a preșcolarilor

Dezvoltarea cognitiva abordeaza achizitia cunoasterii – dobandita cu ajutorul unor procese phisice precum gandirea, memoria, atentia si limbajul – prin care conferim sens realitatii si ne adaptam mediului in care traim.
Jean Piaget, vocea dominanta in studiul dezvoltarii cognitive a copiilor, a propus abordarea cea mai comprehensiva de pana astazi despre modul in care acestia ajung sa inteleaga lumea. Principalele concluzii ce se desprind din teoria stadialitatii dezvoltarii cognitive propuse de el, sunt:

• copiii au un rol activ in invatare, explorand lumea si experimentand, ei joaca rolul de „mici oameni de stiinta” inca din primele luni de viata. Dar nu fac acest lucru aleator, ci construiesc cunostintele prin selectarea din experientele lor, a oricarui element care se potriveste cu organizarea psihologica de care dispun deja;
• gandirea copiilor este calitativ diferita de a adultilor, iar natura acestor diferente se schimba de la o perioada de dezvoltare la alta; dezvoltarea intelectuala nu presupune doar oferirea de cat mai multe informatii copiilor, adaugand mereu la baza lor de cunostinte;
• dezvoltarea intelectuala este continua de la nastere, exista o continuitate bazala in ciuda modificarilor ce apar pe masura ce copilul progreseaza de la un stadiu la altul;

In viziunea lui Piaget, copiii incearca sa inteleaga lumea singuri, orice realizare a acestora este vazuta ca rezultat al eforturilor lor solitare si neasistate
Spre deosebire de acesta, psihologul rus Lev Vigotsky, a considerat ca mediul particular in care cresc copiii si interactiunile cu persoane mai competente sunt parte integranta din dezvoltarea lor cognitiva. Aceasta este, in esenta, un proces social ce integreaza trei aspecte: cultural, interpersonal si individual. Vigotsky a argumentat faptul ca nivelul optim al copilului este atins atunci cand lucreaza, precum un „ucenic”, cu o persoana care stie mai mult, iar intervalul intre ceea ce stiu deja copiii si ceea ce pot sa invete in conditii de indrumare, are o semnificatie foarte mare, fiind numita „zona a proximei dezvoltari” („proxima” in sensul de „urmatoare”)..

Dezvoltarea cognitiva in copilaria mica (4-7 ani)

Piaget a denumit prima copilarie stadiul preoperational al dezvoltarii cognitive, deoarece la aceasta varsta copiii nu sunt inca pregatiti sa efectueze operatii mentale logice, asa cum vor fi in stadiul operatiilor concrete, din copilaria mijlocie. O operatie este o actiune interiorizata prin care informatia din mediu poate fi aranjata asa cum doreste individul.

Gandirea. Principala caracteristica a gandirii prescolarului este intuitivitatea. Ea nu dispune inca de operatii si nu se extinde dincolo de perceptiv. Gandirea intuitiva imita doar actiunile reale si este influentata de perceptie.
Un alt aspect al gandirii in acest stadiu preoperational este intelegerea cauzalitatii. Copiii inca nu pot sa rationeze logic cu privire la cauza si efect, ei rationeaza prin transductie – tendinta copilului de a corela mental anumite fenomene, indiferent daca intre ele exista sau nu o relatie cauzala. Exemplu: Un baietel crede ca gandurile sale “urate”” au cauzat boala surorii sale. Gandirea prescolarilor are o functie simbolica, acea capacitate de a folosi simboluri sau reprezentari mentale – cuvinte, numere sau imagini – carora acestia le-au atasat semnificatie. Simbolurile ii ajuta pe copii sa-si aminteasca si sa se gandeasca la lucruri care nu sunt prezente fizic. Functia simbolica se remarca prin dezvoltarea imitatiei amanate (reprezentarea mentala a unui eveniment observat anterior), a jocului imaginativ si a limbajului. In jocul imaginativ (numit si joc de rol), copiii pot sa faca un obiect cum ar fi o papusa, sa reprezinte sau sa simbolizeze altceva, cum ar fi o persoana.

Limbajul foloseste un sistem de simboluri pentru comunicare.

Cateva aspecte imature ale gandirii preoperationale:

• centrarea – tendinta de concentrare pe un singur aspect al unei situatii si neglijarea celorlalte. O forma de centrare este egocentrismul – inclinatia de a percepe lumea doar in termenii propriei perspective, presupunand ca toata lumea gandeste si simte la fel;
• incapacitatea intelegerii conservarii – constiinta faptului ca doua obiecte care sunt egale conform unei anumite masuratori, raman egale daca le este modificat aspectul exterior, in ciuda modificarii perceptive (de exemplu, nu pot intelege ca transformarea formei unui lichid prin turnarea sa intr-un alt recipient, nu schimba cantitatea acestuia);
• ireversibilitatea – incapacitatea de a intelege ca o operatie sau o actiune poate fi facuta in doua sau mai multe sensuri. Prescolarii au tendinta de a se gandi la obiecte sau evenimente in ordinea in care au fost experimentate prima data, sunt incapabili sa refaca mental o secventa.

1.Intelegerea ideii de numar. Ordinalitatea sau conceptul compararii cantitatilor (mai mare, mai mic, mai mult sau mai putin) apare in jurul varstei de 12-18 luni, iar la 4 ani majoritatea copiilor cunoaste cuvinte pentru compararea cantitatilor. Cardinalitatea in numarare apare in jurul varstei de 3 ani si jumatate, iar la 5 ani copiii cunosc marimea relativa a numerelor de la 1 la 10. In jurul varstei de 6-7 ani majoritatea copiilor si-a format un simt elementar al numerelor ce include numaratul, ordinalitatea, transformarile numerelor, estimarea si recunoasterea tiparelor numerice („doi plus doi fac patru”).

2. Teoria despre minte se dezvolta intre 3 si 5 ani cand copiii ajung sa inteleaga ca gandirea se petrece in minte, ca aceasta opereaza cu lucruri imaginare sau reale, ca a gandi se deosebeste de a vedea, a sti, a vorbi. Dar ei nu inteleg ca mintea este activa in permanenta, ca oamenii gandesc in cuvinte sau pot ”vorbi cu ei insisi in minte”.
La varsta de 4 ani, copiii incep sa inteleaga ca oamenii au convingeri diferite cu privire la lume, ca acestea por fi adevarate sau eronate si ca le influenteaza actiunile. Tot de la 4 ani, copiii incep sa inteleaga diferenta intre aparenta si realitate, intre ceea ce este si ceea ce pare a fi.

Gandirea magica este deseori o modalitate de a explica evenimente ce nu par sa aiba explicatii realiste evidente (datorita lipsei cunostintelor), dar si un mod de a se bucura de satisfactiile prefacerii (de a avea un prieten imaginar, de exemplu). Dupa varsta de 3 ani, gandirea magica nu pare sa decurga din confuzia intre fantezie si realitate.
In mediile familiale in care este incurajat jocul imaginar, copiii incearca sa adopte perspectiva altor oameni si isi dezvolta mai rapid intelegerea sociala si empatia.

3. Memoria. Felul in care gandim este strans legat de modul in care ne amintim. In aceasta perioada volumul memoriei creste, iar continutul ei este format din rezultatele observatiilor directe, din ceea ce face efectiv, din dialogul cu adultul, din povesti si povestiri, din cantece si poezii. Memoria continua sa fie concreta. Pastrarea incepe sa fie mai extinsa in timp, pana la 4-5 ani, pastrarea unor evenimente mai deosebite este de cateva luni. Dupa 5 ani, se constituie amintirile, se retin evenimente cu mare incarcatura emotionala.

Copiii reproduc usor ceea ce i-a impresionat, ce are ritm si rima, ceea ce este legat de universul lor. Tot acum se instaleaza mecanismele memoriei voluntare in contextul jocului. Cresterea memoriei de lucru permite cresterea functiei executorii, controlul constient asupra gandurilor, emotiilor si actiunilor pentru atingerea obiectivelor si rezolvarea problemelor. Schimbarile la nivelul functiei executorii intre 2-5 ani le permit copiilor sa elaboreze si sa foloseasca reguli complexe pentru rezolvarea problemelor. Pe masura ce cresc, copiii devin tot mai priceputi in utilizarea mai multor strategii care ii ajuta in toate stadiile memorarii: encodarea informatiei, stocarea si reactualizarea ei. Acestea sunt tehnici folosite deliberat, descoperite in cea mai mare parte chiar de copii, repetitia fiind, probabil, cea mai des folosita.

Sistemul de memorie autobiografica se formeaza undeva in jurul varstei de 3 ani, cand copiii devin tot mai fascinati de trecut si incep sa vorbeasca despre ei intr-o maniera tot mai coerenta. Amintindu-si intamplarile trecute, copiii invata sa interpreteze evenimentele, precum si gandurile si emotiile legate de ele. Isi construiesc astfel un sentiment al continuitatii de sine in timp si invata ca propria perspectiva asupra unei experiente se poate deosebi de perspectiva altei persoane asupra aceleiasi experiente.

4. Atentia este o conditie energizanta de baza pentru desfasurarea proceselor cognitive.

• Atentia involuntara este deosebit de activa, amplu manifestata si sustinuta de curiozitatea prescolarului. Atentia devine mobila – pot observa ceva si concomitent sa asculte si explicatiile adultului.
• Atentia voluntara se instaleaza treptat pe masura ce se dezvolta functiile reglatoare ale limbajului, mai intai in cadrul jocului si apoi si in celelalte activitati. La 3 ani, copilul poate raspunde pentru scurt timp la comanda adultului de a fi atent, dar este vorba e o atentie involuntara, iar la 4-5 ani nu raspunde numai la comenzi exterioare, ci isi poate fixa un scop si se poate regla in vederea atingerii lui.

5. Limbajul reprezinta una dintre cele mai importante achizitii ale acestei perioade, dezvoltandu-se in acelasi timp cu gandirea.

• La 3 ani, un copil poate cunoaste si folosi 900-1000 de cuvinte. La varsta de 6 ani, copilul obisnuit are un vocabuar activ (rostit) de 2.600 de cuvinte si un vocabular pasiv (receptiv) 20.000 de cuvinte. Largirea vocabularului se produce prin descifrare rapida, care ii permite copilului sa prinda sensul aproximativ al unui cuvant nou dupa ce il aude o data sau de doua ori in conversatie. Copiii de 3 ani vorbesc in propozitii simple, scurte si declarative („cutu vrea lapte”), pot sa puna intrebari folosind ce si unde, si sa raspunda la intrebarile de acest fel, cunosc diferenta dintre eu, tu si noi, folosesc pluralul si timpul trecut. Intre 4-5 ani, propozitiile contin in medie 4-5 cuvinte si pot fi declarative, negative (Nu mi-e foame), interogative (De ce nu pot sa merg afara?) sau imperative (Prinde mingea!). La aceasta varsta, tind sa insire propozitii una dupa alta, in relatari lungi, continue (si…si…).
• Intre 5 si 7 ani vorbirea devine asemanatoare cu cea a adultilor. Vorbesc in propozitii mai lungi si mai complicate, folosesc mai multe conjunctii, prepozitii si articole. Pe masura ce deprind vocabularul, morfologia si sintaxa, copiii deprind pragmatica –   cunostinte practice de folosire a limbajului pentru a comunica. Aceasta include modul de a purta o conversatie, de a povesti sau a glumi, a cere ceva, de a-si adapta raspunsurile la perspectiva interlocutorului. Majoritatea copiilor de 5 ani poate sa isi adapteze spusele la ceea ce stie ascultatorul, utilizeaza un limbaj politicos si mai putine comenzi cand se adreseaza adultilor. Solilocviul – vorbirea cu sine, cu voce tare, fara intentia comunicarii cu altii, este normal si frecvent intalnit pe parcursul copilariei mici. Piaget considera ca, fiind egocentrici, copiii mici sunt incapabili sa comunice cu sens, ci doar exprima tot ce le trece prin minte.

Sursa: http://mini-apps.ro/pasii-copilariei/dezvoltarea-cognitiva-prescolari/